In mintea s-a starnit un vant. Ca atunci cand lasi usa si geamul deschise iar hartiile de pe birou ti se imprastie prin casa.
M-am ascuns mult timp, fara sa stiu ca el exista ca sa pot eu fi. Nu mai reusesc sa par ce-as fi vrut sa fiu si am mereu starea dintre ras si plans, gustul amar, insatisfactia.
Nu ma mai pot distrage lucrurile limitate...eu nu sunt limitata. Nu pot fi prizoniera acestui corp, nu depind de o culoare sau un tipar.
Am simtit absenta mea atat de tare incat acum ma simt coplesita de cine sunt de fapt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu