Self crumbles

Fotografia mea
Imi place sa ma uit la tavan, sa fumez tigari slim, niciodata nu-mi incap picioarele in banci sau la birou. Sunt critica si uneori destul de rautacioasa.

vineri, 27 februarie 2009

Sansa

Te invit din nou, sa impartim viziunea. Gustul...culoarea. Stiu, nu esti marioneta.
Si cei dinaintea ta au vrut sa creada acelasi lucru.
Suntem pe rand papusa si papusar. Pentru ca ne schimbam cerul unul altuia.
Ne miscam dupa cum vrea celalalt.
Cum sa stau? Intinsa pe spate? Da....as sta, ca-mi place tavanul dar azi imi place cel mai mult de tine.


N-ar fi atat de greu alt drum daca asta nu e drumul bun.

joi, 19 februarie 2009

Dispozitie buna

Ziua a inceput ca naiba, dar nu mi-a stricat buna dispozitie.
Ma simt ca dupa o gura de aer curat de munte.
Am mintea limpede azi. Si sufletul.
Azi sunt destul de fericita sa te suport.

Rupe-te in scheme.

miercuri, 18 februarie 2009

Am tras de tine


Sa dai tot ce poti.
Nu erai nici la jumatatea drumului spre mine cand ai cazut.
Si plangi fara sunet, de parca ai fi o statuie in ploaie. Care nu spune nimic.
Da. Durerea ta o simt si eu.

vineri, 13 februarie 2009

Aburi de suflet


E atat de vie ca-ti crapa pielea...sa inunde si in jurul tau. Iti iese prin pori. Ca un abur intepator.

Mi-am petrecut ultimele nopti gandindu-ma la asta. Si-am aburit tavanul din dormitor cu fel si fel de ganduri libere. Si-au crapat peretii de la atata iedera si tot n-am gasit o solutie..

Habar n-am daca ar trebui sa merg mai departe sau sa ma intorc.
Circul pe contrasens tot asteptand sa vina ceva, sa ma izbeasca inapoi la realitate.

miercuri, 11 februarie 2009

Eroare de citire

Sunt ca un CD plin de urme digitale. Nu ma mai citesc bine, nu functionez azi...din nici un punct de vedere. N-as putea spune ca schimbarile sunt mereu bune sau ca ma adaptez usor. Am un nod in piept pe care nu-l pot desface. Ma tot impiedic de el de ceva timp si ma simt....neputincioasa. Asta era!
Deci....impletesc peste?

joi, 5 februarie 2009

Alo! Cine-i acolo? Cum adica eu? Eu?!


In mintea s-a starnit un vant. Ca atunci cand lasi usa si geamul deschise iar hartiile de pe birou ti se imprastie prin casa.

M-am ascuns mult timp, fara sa stiu ca el exista ca sa pot eu fi. Nu mai reusesc sa par ce-as fi vrut sa fiu si am mereu starea dintre ras si plans, gustul amar, insatisfactia.

Nu ma mai pot distrage lucrurile limitate...eu nu sunt limitata. Nu pot fi prizoniera acestui corp, nu depind de o culoare sau un tipar.

Am simtit absenta mea atat de tare incat acum ma simt coplesita de cine sunt de fapt.