Cage the elephant

Every once in a (long) while I feel trapped and gagged.
I don't know why I keep building this future I don't fit in. This future that terrifies me to the point where I can't sleep at night.
It usually takes someone from the outside to make me realize how I've been limiting myself to this completely ordinary life.. tasteless, odorless life.

Some say the relationship with someone becomes a habit after a while. I suspect that the whole idea of a relationship became a habit to the point where it doesn't matter who you share it with. Kinda like smoking: you're so hooked on it that when you run out of your favorite cigarettes, ANY cigarette would do the trick.

I can see clearly the problem from root to peak, yet I have no idea how to decide on a solution.
Do I put up the sign "Don't feed the animal" and carry on caged but safe or do I dive into my own wildness and act as I wanna?

I do take great care of people's feelings but I became so obsessed about making THEM feel good at all times that I ignored my own soul for so long.

I want conversation. similar tastes. compliments. awe.
I want to share a day out in the park. a folk song. a truly passionate kiss.
I wanna see with my own eyes the love one has for me.

I'm tired of always being in control.

I can do anything

Inteleg de ce ma plictisesc de lucruri si oameni. Ma lupt cu asta zilnic. Cu mine.
Ce nu inteleg e ... ce trebuie sa fac. Ce trebuie sa fac sa-mi reprim dorintele, sa-mi ingrop visele? Cum sa fac asta? Pentru ca incerc, le arunc la gunoi, dar cresc inapoi. Mai mari si mai puternice.

Ai sa spui sa fac din vise realitate. Nu e posibil. Uita-te in jur, unde traim. Cum traim. As esua in secunda doi.

Deci cum fac sa fiu si eu de aceeasi culoare cu restul?
Nu spun ca nu cunosc oameni extraordinari...ar fi o minciuna. Dar nu oamenii imi lipsesc, ci oportunitatea. Secolul potrivit.

Nu ma potrivesc cu lumea in care m-am nascut.

Don't Tell Me You Agree With Me, When I Saw You Kicking Dirt In His Eye

Pe Michael l-am auzit prima oara pe caseta audio. Tata imi cumparase albumul "Dangerous" prin 1993. Aveam 7 ani si dansam toate dupa amiezile intr-o fusta rosie clos. Dupa '93 i-am cumparat toate albumele, inclusiv Thriller si Bad. Pentru mine Michael a fost o sursa de inspiratie, ma impresiona de fiecare data si a avut un impact destul de puternic atat auditiv cat si vizual asupra mea.

Apoi au aparut tot felul de zvonuri, cum ca-si albise pielea, isi facuse 44 de operatii estetice, molestase 2 copii...nici acum nu stiu de ce nu am plecat urechea. Poate pentru ca omul timid din interviuri, care avea o voce si un zambet atat de calde si un background atat de greu de carat (si ma refer aici la abuzurile din copilarie ale tatalui sau si bolile cu care a avut de a face: vitiligo, lupus), parea incapabil sa faca rau. Ascultand mesajele melodiilor sale m-am convins ca imaginea lui nu ar trebui sa fie aceea creata de presa de scandal.

Azi mi-e ciuda si scarba pe lume. Au distrus o legenda. Un om care se naste o data la sute de ani. Jacko nu a murit pe 25 iunie. Moartea sa a fost graduala si chinuita, intinsa pe zeci de ani.

Deci de ce distrugem tot ce e diferit in sensul MAI BUN? De ce aruncam cu noroi in omul care ne-a facut sa dansam si sa cantam cu pofta zeci de ani la rand, eroul de la care au invatat toti artistii tineri pe care ii apreciem azi?

De ce vorbim fara sa fim in cunostinta de cauza si credem tot ce spune cineva din afara. Am cunostinte care au preferat sa creada ca MJ isi facea operatii si injectii pentru a-si albi pielea, decat sa asculte ce spunea chiar Michael intr-un interviu luat de Oprah despre boala de care sufera.

Si de cand a devenit viata personala a unui artist mai importanta decat cea profesionala? Omul a batut recorduri, a facut sute de milioane de oameni sa planga, sa rada, sa danseze, sa cante. Si cine a mai cantat ca el? Nimeni.

A avut 39 de fundatii caritabile, iar Neverland a bucurat mii de copii bolnavi din toata lumea.

Unde e bunul simt la care facem cu totii apel in diverse situatii?

Extravagant, mai mult sau mai putin indraznet, extrem de talentat, la 24 de ani lansa albumul Thriller si rupea recordurile, fiind cel mai vandut album DIN TOATE TIMPURILE.

Noi ce am facut pana la 24 de ani?

Am aruncat cu mizerii in unul din prea marii oameni ai lumii.

Mai mare decat noi toti.

Dezmorţire

Vine caldura.....pâş pâş.

Odata cu vremea mă dezmorţesc şi eu.

Mi-e dor de nopţile fierbinţi în care nu puteam să dorm. De tălpi incinse pe nisip. Păr sărat şi şuviţat de apă şi vânt.

Cum poti trai cu tine?

Cum poti sa fii atat de senina cand minti? ...am plans cu tine cand ti-a fost rau.

Cum poti sa crezi ca sangele meu te-ar trada?

Esti ahtiata dupa tot ce e material.

Ai uitat cum e sa fii fericita.

Nu stii sa respecti o prietenie.

Refuz sa cred ca ai trait 33 de ani degeaba. Ca nu ai invatat ca fericirea sta in lucrurile mici, in ceaiul cu cea mai buna prietena, in copilul pe care nu l-ai nascut niciodata.

La ce-ti folosesc toate hainele tale Cerruti si pantofii Manolo daca nu are cine sa le observe?

Nimic nu se asorteaza cu un suflet gol.

Te-am iubit din prima secunda si....tot o secunda ti-a luat sa-mi sari de la inima.

Cum poti trai cu tine?

Viziunea

Zici ca bucatile-s imprastiate?
Privind prin alti ochi, m-as intreba de ce sa bat atata drum pentru un cercel banal.
Un om banal.
La ce sa-mi tocesc talpile?
...ai dreptate.
Sau ai avea dreptate, daca ai putea vedea prin ochii mei cat de frumoase sunt bucatile. Una langa alta, cand formeaza din nou un tot.
Ochiul ti-ar innebuni de culoare.
Si zici ca ai viziunea?
Naah..