Dezmorţire

Vine caldura.....pâş pâş.

Odata cu vremea mă dezmorţesc şi eu.

Mi-e dor de nopţile fierbinţi în care nu puteam să dorm. De tălpi incinse pe nisip. Păr sărat şi şuviţat de apă şi vânt.

Cum poti trai cu tine?

Cum poti sa fii atat de senina cand minti? ...am plans cu tine cand ti-a fost rau.

Cum poti sa crezi ca sangele meu te-ar trada?

Esti ahtiata dupa tot ce e material.

Ai uitat cum e sa fii fericita.

Nu stii sa respecti o prietenie.

Refuz sa cred ca ai trait 33 de ani degeaba. Ca nu ai invatat ca fericirea sta in lucrurile mici, in ceaiul cu cea mai buna prietena, in copilul pe care nu l-ai nascut niciodata.

La ce-ti folosesc toate hainele tale Cerruti si pantofii Manolo daca nu are cine sa le observe?

Nimic nu se asorteaza cu un suflet gol.

Te-am iubit din prima secunda si....tot o secunda ti-a luat sa-mi sari de la inima.

Cum poti trai cu tine?

Viziunea

Zici ca bucatile-s imprastiate?
Privind prin alti ochi, m-as intreba de ce sa bat atata drum pentru un cercel banal.
Un om banal.
La ce sa-mi tocesc talpile?
...ai dreptate.
Sau ai avea dreptate, daca ai putea vedea prin ochii mei cat de frumoase sunt bucatile. Una langa alta, cand formeaza din nou un tot.
Ochiul ti-ar innebuni de culoare.
Si zici ca ai viziunea?
Naah..

Culoare

M-am trezit cu un ochi verde. Am zis ca sigur vine primavara...altfel nu mi-ar fi crescut fire de iarba printre gene.

Si chiar simt ca vine. O aud seara cand sting lumina. Parca mai respira cineva in afara de noi. Dar are alt ritm. Ca de nou nascut.

Stii...te spionez cu ochiul verde. Esti un barbat frumos.